Scria Noica în “Cel ce stă la răzoare” (Cuvânt împreună despre rostirea românească):
< Dracul stă la graniţele fiinţelor şi stă la răscruci, spune înţelepciunea noastră. El vine doar la „răstimpuri”, ai putea adăuga, în răgazurile acelea ale vieţii, tocmai, care hotăresc de rosturile ei. Dar dacă el stă la hotare, la răstimpuri şi la răscruci, înseamnă că stă peste tot. Atunci totul trebuie luat de la început, în înfruntarea diavolului. Sau: ambivalenţa lucrurilor este semnul prezenţei permanente a anti-lucrului şi anti-omului, care sînt de înfruntat şi de înfrînt fără încetare.
Se numeşte diavol despărţirea care desparte. Însă pentru ca lumea să ţină şi să fie bună, ea trebuie să invente ceva mai drăcesc decît diavolul : despărţiri care să nu despartă. Totul este în limitaţie, pe lumea asta. Dar dracul are în lotul său limitaţia ce limitează, zeii şi omul limitaţia ce nu limitează.>
Dracul, spun (şi) francezii, stă ascuns în detalii …
Şi nedumiresc aparent minore dar edificatoare blocaje informaţionale:
* Apariţia dezlănţuită a fostului torţionar Vişinescu pe scena publică a radicalizat, întrucîtva, judecata oamenilor. (Andrei Pleşu)
* Parchetul General a cerut dosarul torţionarului Alexandru Vişinescu în vederea efectuării urmaririi penale (Hotnews)
* Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justţtie a solicitat, joi, Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti dosarul cu denunţul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc împotriva lui Alexandru Vişnescu, fostul comandant al închisorii Râmnicu Sărat.
***
Numai nenea ăla, de se crede şeeef şi, bietul de el, nu are concediu prevăzut în Constituţie, încălţat când în cipici pe veliere, când în autostrăzi eşuate din elicoptere, de mai poate trage, dând (statul de drept, la gerunziu) – epistemic- ochii peste cap în această dezordine partizano-semantică, (încă) un semnal de alarmă …
Vultureşti 