“Câtă minte trebuie să-ţi lipseasCĂ CA să …”

Nerenunţând la năstruşnica năzuinţă întru canonizare şi beatificare ca planetar apărător al (conte)statului de drept,  ţafandescu ţafandache a repornit la scornit, deplângând/spumegând (la ceas aniversar de puci cu bulbuci pus pe-ai curţii butuci) frustrata, ingrata şi pirolatra soartă de a coabita, făr-de pact şi catrafact, cu teribilul ghinion al unei ţări nerecunoscătoare, unui bobor care nu-l merită, başca un continent  ce i-a rămas, din celestă neatenţie, cam strâmt …

Advertisement