Din lirica carpato-danubioano-pontică:
O poezie gândul ascunzându-l
în jur e noapte, nu mai sunt culori,
tu te răsfrângi prin goluri, te strecori
transpari în spaţiile dintre rânduri (…)
***
Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,
La gurile batozei să m-aşteptaţi cu jind
şi încărcaţi cu sacii, să aduceţi în pătule,
Poemele nescrise atîţia ani la rând.
***
Deasupră-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el, privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos
Vultureşti 
Edificatoare versuri si-n deplin acord cu timpurile. Nu pot uita recenzia facuta de George Pruteanu unor versuri de-o asemenea factura…
Edificatoare, firește …
Mi-am asumat și riscul unei cacofonii pentru a sublinia extazul suavo-cremos în care m-am aflat preț de câteva secunde!