Dincolo de cuvinte

“Într-o zi, ducele Huan stă şi citeşte în salon, iar în timpul ăsta rotarul
Pian ciopleşte o roată în faţa scărilor. Pian îşi pune jos dalta şi ciocanul,
urcă treptele şi-l întreabă pe duce :
 – Pot să vă întreb ce citiţi acolo ?
Răspunsul ducelui :
– Vorbe ale înţelepţilor.
– Înţelepţii ăştia sunt în viaţă ?
– Nu, au murit de mult.
– În cazul ăsta, conchide rotarul, ce citeşte domnia voastră nu e decât
ce-au aruncat la gunoi cei vechi !
Ducele începe să strige :
 – Cum îndrăzneşti tu, un rotar, să spui aşa ceva despre ce citesc eu ? Dacă ştii să-mi răspunzi cum trebuie , te iert ; dacă nu, vei muri !”.
Atunci rotarul Pian zice :
 – Servitorul vostru vede lucrurile pornind de la umila lui experienţă. Când ciopleşti o roată , dacă loveşti prea încet, dalta nu muşcă din lemn ; dacă loveşti prea tare, dalta alunecă pe lemn. Nu trebuie să loveşti nici prea tare , nici prea încet : în mână am lovitura, iar in minte reacţia. E aici ceva ce nu poate fi spus prin cuvinte . N-am putut să-I învăţ asta pe fiul meu, şi nici el n-a putut să înveţe de la mine, aşa că la şaptezeci de ani ai mei tot mai cioplesc roţi. Murind, cei vechi au luat cu ei tot ce n-au putut transmite , aşa că, ce citeşte domnia voastră acolo nu e decât gunoiul rămas de la cei vechi.”

Anne Cheng, Istoria gândirii chineze