Crimî fiscalî, uăi, baieti!

Nu mai cad de ceva vreme în capcana logică de a împărţi românii funcţie de care parte a referinţei, ocazionale sau nu, se află (un exemplu, aproape caraghios, citisem în dimineaţă, enunţat apodictic despre două Românii, diferenţa fiind făcută de abonamentele la Festivalul George Enescu) şi scriu doar atât: la Iaşi există (cel puţin) un nene funcţionar, înghesuit în strâmtoarea minţii lui, care vrea să impoziteze un biet premiu de 30 de lei primit de un băiat de nouă ani …
De nu credeţi, citiţi Bancul cu statuia: o abordare practică
Acelaşi întunecat, poate altul ori (nediscriminatoriu) vreo tanti se justifică, motivând:”în lege nu specifică foarte clar” …

De-abia acum se poate urca, încetişor şi cu pas cât de cât măsurat, către o semnificaţie: ţara în care, se include şi chiriaşul de la Trei Coceni, de cele mai multe ori “legea nu specifică foarte clar” …

Advertisements