Vocabulovor Posted on December 30, 2012 by Doru Ivor – mâneru pe care pui mâna și apeși când deschizi și închizi o ușă cu broască. Scriban, 1939 0.000000 0.000000 Bitte!Click to share on Twitter (Opens in new window)Click to share on Facebook (Opens in new window)Click to share on Tumblr (Opens in new window)Click to share on Pinterest (Opens in new window)Click to share on vk.com (Opens in new window)Like this:Like Loading...
La noi se zice ivăr, vervel şi clanţă 🙂 Da’ dacă-mi dai şi definiţia “academică” pentru foraibăr… Statuie-ţi fac! Banzai şi LA MULŢI ANI !
M-ai cam (și bine ai făcut) alergat … De-am ajuns să studiez tehnologia de închidere modulară și o gramadă de foraibăre … Ni, de aici: http://www.scribd.com/doc/61431384/EMKA-General-Catalogue-2011-RO
🙂 Astea-s super high-tech 🙂 Io mă refeream la “holţănu’ ” ăla îndoit ce ţine fereasta (sau uşa) închisă. Acuma mă pregătesc de sculpturi 🙂 . Am zis şi “la mine” 🙂
Vultureşti 
La noi se zice ivăr, vervel şi clanţă 🙂
Da’ dacă-mi dai şi definiţia “academică” pentru foraibăr… Statuie-ţi fac!
Banzai şi LA MULŢI ANI !
M-ai cam (și bine ai făcut) alergat …
De-am ajuns să studiez tehnologia de închidere modulară și o gramadă de foraibăre …
Ni, de aici: http://www.scribd.com/doc/61431384/EMKA-General-Catalogue-2011-RO
🙂 Astea-s super high-tech 🙂 Io mă refeream la “holţănu’ ” ăla îndoit ce ţine fereasta (sau uşa) închisă. Acuma mă pregătesc de sculpturi 🙂 . Am zis şi “la mine” 🙂
Pingback: U-iu-iu foraibăru’ « shogunu'