Sfidarea posterităţii

Sunt relaxat, îmi locuiesc, confortabil de înghesuit, prezentul,  şef nu am, e în concediu, în concediu sunt şi eu dar cum-necum îl petrec, opţiune (ne)voit asumată, la serviciu, undeva pe continent, oameni foarte importanţi, unii chiar extrem de şeeefi, reflectă la viitorul (şi al) meu şi dau a flexibiliza pilonii Europei iar Norul Negru pe Twitter (i-a şoptit o păsărică) scrie:

Şeful: E ora 9. Câţi angajaţi sunt la birou?
Secretara: Nu i-am numărat.
Şeful: Numără şi tu din 4 în 4.
Secretara: Sunt 3. Inclusiv noi.

Efectele de primaritate şi recenţă fiind (re)marcate, întind aripile întorcându-mă la a căra (Gellu Naum, Apolodor), sârguincios, susanul corporatist …

Advertisements

1 thought on “Sfidarea posterităţii

  1. Concediu? Nu ești făcut pentru această noțiune (zâmbesc) … Și oricum … e mai bine să fii de față când se reflectă la viitor (zâmbesc din nou) …

Comments are closed.