Excepțional (și tot e puțin scris) …
L-am văzut. Din păcate m-a văzut şi el. Îmi face semn să trag pe dreapta. Scap o înjurătură printre dinţi şi trag pe dreapta. Să mă învăţ minte! Ştiu că aici există mereu un poliţist, am mai luat amendă de două ori, în acelaşi loc, şi nu mă învăţ.
-Actele dumneavoastră! îmi cere, pe un ton neutru, după ce se prezintă.
-Ce am făcut? fac pe prostul. Ştiu bine ce am făcut.
– Vorbeaţi la telefon!
Ştiam. Asta e. Mai dăm un ban la buget, că aşa e frumos. Încep să cotrobăi în rucsac. Îi dau buletinul şi caut şi restul actelor.
-Şi asigurarea, vă rog! îmi aminteşte.
-Şi asigurarea, şi asigurarea- mormăi. Îi dau teancul de acte, talon, permis, asigurare, chitanţa de la rovinietă. Am uitat ceva?
Se uită repede peste talon, apoi la permis şi cartea de identitate, comparând. Întoarce cartea de identitate. Se uită cumva la mine…
View original post 64 more words
Un caz aparte de “solidarite”. N-as incerca, insa, o verificare.