Ridicarea de la masă, democratura şi amneziile voite

Într-o temperat nevrotică şi excesiv  nevolnică mirare duplicitară domnul Tismăneanu se întreabă cum a fost posibilă “deteriorarea consternantă a climatului democratic din România” (ceea ce e mai mult decât corect) după care o ia pe ogoarele ideologice ale domniei sale întru a se răfui (constant elitist şi paramnezic) cu Observatorul Cultural, sfârşind a decreta, ritos, că numiţii Cătalin Avramescu, Mircea Mihăieş, Traian Ungureanu şi Mihail Neamţu posedă o gândire heterodoxă şi neînregimentată politic.
Dar începutul, cel cu “deteriorarea consternantă a climatului democratic” e prea bine identificat pentru a lăsa loc inutilelor mele vituperări …
Nu trebuie dat decât un an înapoi şi găsită, cu (prea) multă uşurinţă, undeva în zona aceasta, 12-14 iulie 2011, o posibilă explicaţie …
Atunci, la primele ore, procurorii D.N.A. efectuau o percheziţie la una din locuinţele ministrului Laszlo Borbely, iar la o zi distanţă, deputatul Lakatos Petru acuza indirect Cotroceniul că a deschis sezonul “de pescuit şi vânătoare” la liderii UDMR, concluzionând sec că toată această situaţie, în momentul în care UDMR se opune unor iniţiative prezidenţiale, asumate de principalul partid de guvernământ, nu poate avea ca scop decât “ridicarea de la masă” a UDMR.:

< Eu spun că acesta este scenariul. Faptul că lucrurile se petrec aşa nu este o coincidenţă, ci o consecinţă. Nu am dovezi că s-ar fi dat dispoziţie de la Cotroceni, dar cunosc expresia ‘democratură’, pe care nu eu am inventat-o, când o dictatură este împachetată într-un ambalaj democratic şi instituţii democratice folosite în scopul de a acapara puterea totală. (…) Nu aştept ca Borbely să îşi dovedească nevinovăţia. Nu cad în această capcană utilizată de Macovei şi alţii: îi dăm posibilitatea să-şi dovedească nevinovăţia. Nu, domnilor. DNA trebuie să dovedească că acuzaţiile sunt temeinice şi justiţia se va pronunţa. Eu vorbesc de principii. >

“Climatul democratic”  era, de pe atunci, praf şi pulbere, conta doar majoritatea unei coaliţii interşantajabile ce se prezenta, gălăgios şi inept, drept stat de drept,  aberaţia numărării voturilor comisă de  AnaStase şi  severul Cotoi Voinescu nu primiseră încă previzibilul N.U.P., regionalizarea verboasă făcea ravagii, grafice cel puţin iar ameninţările (urbane la limită) cu “ridicarea de la masă” însoţite, fireşte, de principiile cele mai  princip(i)ale erau eludate cu abjectă celeritate şi de Vladimir Tismăneanu, de nemişcat se părea, de la o altă masă, cea primită cu dedicaţie, a  IICCMER …

.

Advertisement

1 thought on “Ridicarea de la masă, democratura şi amneziile voite

Comments are closed.