“Să mă ierte luminăţia vieţii cinematografice …”

Moto: “Dar percepţia contează enorm, chiar dacă nu este bazată pe probe clare”

Comunicat sec: “Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constitutionala în cazul Ordonanţei de Urgenţă prin care Institutul Cultural Român trece în subordinea Senatului. Sesizarea este făcută în baza faptului că a fost încalcat dreptul la transparenţa decizională a comunităţii cultural – artistice”.

Dubitativ pertinent: comunitatea cultural-artistică (o găselniţă cu evidente tente portocalo-lăcustofile) e pe post de societate civilă, pornită, scrie-s-ar, din vituperarea unor regizori ?

Regizori am scris?
Sebastian Papaiani, tranşant, fără inutile fineţuri perceptive plurimodale, opace transpareţe decizionalo-sinecuriste sau tente de marketing sensorial:
“La vârsta de 62 de ani, o directoare de la Teatrul Odeon şi-a permis să mă dea afară şi să mă pensioneze. A făcut din mine un actor care nu vrea să mai ştie de niciun actor. Mi-a pierit pofta de a vedea sau a face film. Îmi plac filmele de la televizor, dar cele pe care le văd cu românii noştri, să mă ierte luminăţia vieţii cinematografice, sunt de căcat. Asta e părerea mea. Filmele noastre de acum nu spun nimic, sunt de căcat. Filme de căcat, cu actori ca lumea. Filmul nu este făcut de actor, ci de regizor.”

Advertisements

3 thoughts on ““Să mă ierte luminăţia vieţii cinematografice …”

  1. Pingback: You… « Colţu' cu muzică

Comments are closed.