Domna Maria Bucur Deckard (“profesoară universitară la Indiana University, Bloomington, unde deţine catedra de istorie a Europei de Est, si ocupă postul de vice decană pe programe internaţionale”) semnează un articol intitulat Plagiatul, competitivitatea şi respectul internaţional …
Nu o să intru în detalii (la urma urmei în părereala generală şi generalizată va conta, pentru Victor Ponta, în primul rând, concluzia Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică) dar am reţinut din rândurile scrise cu bună intenţie, nu am a mă lăsa pradă îndoirii (şi nici întreirii deşi iniţial mi s-a părut că textul face parte din ciclul “Săriţi, ţărşoara, cap în gură, plagiatul, endemicul fraudei intelectuale”) o formulare colosală “dar percepţia contează enorm, chiar dacă nu este bazată pe probe clare” …
Aş aluneca (urmând acutalele tendinţe evolutive de a complica, inutil, simplitatea şi de a simplifica, naiv, complicatul) parcă, spre mono şi plurimodal, funcţii, structuri operatorii, tipuri şi legităţi ale percepţiei (cel al similarităţii şi proximităţii e chiar promiţător) dar mi-l pot închipui pe Ştefan, al lu’ Parizianu’ al lu’ Marin Preda întrebându-mă “Pe ce te bazezi?”, aş da să mă eschivez, arătând. interogativ, spre doamna Bucur Deckard “Pe ce se bazează?” dar realizez că însăşi sintagma “probe clare” “conteză enorm” iar cum totu-n tot include şi opusul sau, altfel scris, antonimul, aş ajunge la infim şi, de acolo, un necesar pas mic, contează, nu?, la infirm …
O fi contând, cum-necum, percepţia, tendenţioasă ori nu (şi aici, de_contând, ne oprim cam toţi) dar nu se suprapune peste o realitate, fie ea reflectată sau generată (am impresia, că nevrând, am definit, dinspre claritatea opacităţii, cumva, istoria) …
Vultureşti
Auf einmal ist alles relativ
Vultureşti 