Domnul de mai jos este, de mirare nu-i, ambetat absolut(amente, directamente forştamente, infinitamente, perfectamente, strictamente, subitamente) şi dezlănţuit într-un umoristico- ştiinţifico-fantastic Cum vine treaba cu Planul: Despre PDL, Opozitie, Reformism si d-l V. Blaga, arătându-şi, aproape indecent, depedenţele (şi dependinţele ideologice aferente) dar şi antipatiile despre o nouă, zece, unusprezece … struţo-portocalo-lăcusto-cămilă federată, cu afini, mă subînţelegi, plate platforme comune dar strict selective, regrupări de curente şi orientări, ce importanţă are că sunt finanţate din sursă unică, atât de fost absenta societate civilă aberativ-vocală (a nu se confunda cu neamintita şi de neluat în calcul admirabila “plebe” ce a reînviat Piaţa Universităţii în iarnă, capabilă de idei gen Sunt sinecurist şi sunt foarte trist şi nu numai), o profundă (sinonim recomandat “preafund”) “înoire” (emoţia combatantului care ar vrea să se (re)constituie în “resursa umană, mod de gândire şi atitudine, mod de organizare şi comunicare publică” ?) dar cu un “PDL evident central şi crucial” (acronimul vine de la “partidul duduii Lenuţa”) şi, nu era frumos să absenteze, neghioaba şi continuu trâmbiţata reforma-n reformă-n reformă-n reformă …
Pingback: lucrurile care contează… « Colţu' cu muzică