Un text remarcabil despre binele din rău şi răul din bine, împletindu-se cu mult dincolo de biata noastră capacitate de înţelegere …

Gogea's Blog

“Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut. Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente. Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig. Câteodată vin să mă vadă prietenii, câţiva prieteni devotaţi. Îmi face mare plăcere să-i văd, dar după o oră obosesc. Oare ce altceva făceam, mai bine, înainte? Cred că mi-am pierdut timpul şi că am alergat în van. Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza…

View original post 1,101 more words

4 thoughts on “

  1. Pingback: picătura de suflet – 78 « Colţu' cu muzică

  2. Pingback: Fotografia lunii – aprilie (1) | Grupul "porcilor abjecti"

  3. Am citit intregul text si mi-a placut simplitatea cu care Eugen Ionescu (imi place sa-l numesc romaneste) vorbeste despre boala sa, despre cum (se) simte, despre oamenii care l-au ajutat, dar, mai ales, despre Dumnezeu. Nu stiu daca titlul chiar este sugestiv pentru intregul articol, dar, poate imi scapa niste intelesuri. Cred c-as fi numit articolul: “Ajuta-ma, Doamne, sa cred!”.
    Multumesc ca ne-ai adus privirii aceste randuri.

Comments are closed.