Singularizarea plurală şi reprezentativă

Citesc (e un fel de-a scrie, aproape locuiesc în cartea aceasta) Aquaforte (1941), al patrulea volum de memorii scris de Eugen Lovinescu, prin bunăvoinţa celor de la Daco Romanica, Biblioteca Digitală a României. Am găsit o scurtă rememorare la care, de trei zile încoace, mă tot întorc …
Mă bucur mult s-o pricestuiesc, gândind că exaltările umane sunt repetitive şi înspăimântător de departe de concret iar scepticismul este mai mult decât necesar şi nerecomandabil a fi abandonat pentru că distanţa dintre sublim şi grotesc este, de cele mai multe ori, insesizabilă.
Vă mulţumesc!

Advertisements

1 thought on “Singularizarea plurală şi reprezentativă

  1. Pingback: colţul românesc – 17 « Colţu' cu muzică

Comments are closed.