O casetă publicată de cei de la Jurnalul Naţional poate spune, tăcând, multe. Pesemne pentru că ar vrea să fie un semnal de alarmă, eventual să accentueze situaţia intolerabilă a intervenţiei brutale a şeeefului statului ce refuză să se ajusteze, pasămite merită tratată cu-n surâs acid ori probabil pentru că tot vede feciorul Paleologului atâta grandoare în semnătura chiriaşului de la Cotroceni …
Dincolo de tot şi toate aberativele abisalităţii portocalofile şi, după caz (gen şi număr) portocalofobe, e un caz tipic de batjocură ale cărei coordonate le-a surprins, nu o dată, Marin Preda: “e o trăsătură specifică a poporului nostru să ocolească denumirea dezastrelor şi să facă haz de necaz. Da, aşa este. Numai că pe spinarea acestei filozofii unii dintre noi am prins obiceiul sa facem haz şi cînd nu e cazul, şi atunci cînd treburile ne aşteaptă şi gunoiul s-a adunat maldăr la uşă şi nu mai putem ieşi din casă. Ce mai e de râs într-o asemenea situaţie ?” (Imposibila întoarcere)
Vederos – apreciat, arătos, chipeș, considerat, frumos, grandios, luminat, luminos, măreț, prețuit, respectat, scânteietor, splendid, stimat, strălucitor.
Vultureşti 
Pingback: Ce cărți citim, citirăm ori vrem să citim | Octocat
Eu am căutat grandoarea cu lumânarea, sincer să fiu. E clar că trebuie să ajung neapărat la un alt control pentru “felinare”, altfel nu reuşesc să văd mai nemica. Observ doar (printre gene) că preşedintele dă cu subsemnatul, în vreme ce unii sau alţii din camarilă se amăgesc cu ideea că fac politichie. Bine, prezidentele face şi el orice altceva, numai politichie nu, dar se mai trezeşte din somnolenţa caracteristică şi strigă “I-am ciuruit”! De undeva, de sub paturi, micul Paleologu aplaudă şi se visează la curtea Împăratului Băsel.
Vai de steaua lor de împăNat şi de deziderativ bufon la curtea acestuia …