Despre o “complicitate nu atât dramatică, cât mai ales sugestivă”

Dacă mi-ar spune cineva că doar cu ajutorul aplicării unui fard “va rezulta un  un adevărat cocktail de naturaleţe dublat de senzualitate şi condimentat cu ingredientele magice care conferă chipului o luminozitate desprinsă din aura zeţelor”  mi-ar fi aproape imposibil să cred.

Dacă ar adăuga că această operaţiune (presupun elaborată foarte) “se transformă într-un confident de încredere, căruia îi pot fi mărturisite cele mai ascunse dorinţe şi care prin prisma noilor produse cu texturi mai fine chiar decât atingerea mătăsii, reuşeşte să redea esenţa feminitatii, tenul devenind un şevalet al perfecţiunii, pe care sunt aşternute rând pe rând, în doze atent controlate, pigmenţi fini şi delicaţi de culoare, care atrag sclipirile de la porţile Edenului si pavează drumul spre gradina paradisiacă cu cele mai bune intenţii” m-ar expedia, fără doar şi fără poate, într-o mare nedumerire şi căutarea, discretă, a telefonului pentru un util 112.

Iar dacă îmi va relata că “odată cu apusul soarelui, peisajul este supus schimbării, trăirile încep să se intensifice, iar nuanţele de oranj şi rose se aştern pe buze, într-o complicitate nu atât dramatică, cât mai ales sugestivă” aş fi intrigat, de-a stângul şi vorba lui Tismăneanu m-aş mefia, de-a dreptul, de cacofonia tocmai auzită au citită.

Şi, năuc, aş afla că tot ce-am cuprins între ghilimele vine dinspre “o  suită de contraste din trusa de make-up a primăverii-verii 2012, pentru un look care emană caldură, energie, decadenţă şi naivitate, totul plăsmuit cu aroma rozelor şi distilat în creuzete moderne”.

Aşa năucit aflându-mă poate nu aş mai recepta, la proporţiile reale, ultima informaţie cum că “lacurile de unghii aduc nu doar culori gurmande ci şi parfum discret, pentru atingeri cu însemnătate, iar fondurile de ten sau blush-urile îmbină proprietaţile estetice şi pe cele de îngrijire cu principiile aromoterapiei”.

Dacă …

Advertisement