Din vechi calendare: “Pe-afară Baba Dochia începe să-şi scuture cojoacele friguroase şi cât urcă ea la munte cu oile vor fi Zilele Babei, nouă zile cu vreme amestecată; acum trebuie aleasă ziua, pentru fiecare, până la Măcinici (când se sarbatoreşte baterea pământului şi aflarea norocului) – cum va fi de însorită sau de noroasă ziua aleasă, aşa va fi ursita şi firea până la sfârşitul anului.”
Tot den bătrâni ştiu că de sarbatoarea Măcinicilor “Baba Dochia îngheaţă stană la munte şi pune hotar între iarnă şi vară”. Atunci se făcea Bătutul Pământului cu maiul, pentru alungarea frigului şi scoaterea căldurii , se afumau boii cu tămâie şi se trăgea o brazdă de plug jur-împrejurul gospodăriei; chiar dacă vremea era rea, se mergea la arat în ţarină, la Sâmbra Plugului unde se trăgea o brazdă şi se aruncau în sus colacii din coarnele boilor – cât să crească holda …
Avem, răbdători şi nu prea foarte, de numărat cojoacele ce ne despart de hotarul între iarnă şi vară …
Vultureşti 