“Şi ca să pot ascunde tot ce nu e …”

Am scris, cândva, că platoşele şi purtătorii (se) trec, îndorurarea rămâne. Fără îndoială. Povestitorii  şi povestiţii (se) trec, poveştile rămân. Fără sfârşit. Pe-atunci nu aflasem, însă, de pricestuire şi că acel ce dăruieşte trebuie să mulţumească celui ce primeşte! Iar ferestrele ar trebui, poate, să rămână întredeschise …

Aşteptare

Iubito, astă seară te aştept
cu stelele pe cer îmbobocite
şi ca să poţi intra pe nesimţite,
deschid fereastra care dă în piept.

Să nu te temi că sârma dimprejur
Va sfâşia în ghimpi mătasea rochii.
Tu treci hotarul dincolo de ochii
Înveninaţi ai paznicului sur.

Aşa cum ştiu că poţi veni acum
Eşti o lumină numai, o părere,
Întruchipată toată din tăcere
Când pleacă magii somnului la drum.

Am văruit pereţii cu argint,
În aer simt aripi de libelulă
Şi-acum presar goaroafe prin celulă
Cu bucuria crudă că te mint.

Aşează-te uşor şi nu-ncerca
Să rupi cu şoapta armonia sfântă.
Claviatura sufletului cântă
Când o atingi cu-apropierea ta.

Dar zorii bat în gene. Mă deştept,
Acelaşi gol din adâncime suie
Şi ca să pot ascunde tot ce nu e,
Închid fereastra care dă în piept.

Andrei Ciurunga, din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”, alcătuită de Mihai Rădulescu 

Advertisements

12 thoughts on ““Şi ca să pot ascunde tot ce nu e …”

  1. “Acel ce dăruieşte trebuie să mulţumească celui ce primeşte!”
    După mine, acest lucru este neasemuit de frumos, într-o lume (care se vrea) civilizată.
    Unde eşti tu, nobleţe de altă dată?!

    • Vechii asiatici, îndeosebi practicanţii Zen (de la care ştiu aceasta) o considerau o atitudine firească …

  2. Pingback: Christmas special (5) « Colţu' cu muzică

    • Mulţumesc pentru apreciere!
      Despre profesoare de de limbă şi literatură română numai de bine şi asigurarea faptului că există înţelegere …
      Şi ferestre întredeschise …
      Restul comentariului pe blog futil!

  3. Pingback: Rodiul iarna. « Tu1074's Blog

  4. Pingback: topul anului – classic rock « Colţu' cu muzică

Comments are closed.