(şi) „Teatrul e clipa care trece”

Abordări poate trebuincioase, poate da,  pe post de lectură între necesarul şi neapăratul neliniştilor venite din alte culturi …
Prima, un interviu cu regizorul şi profesorul de teatru la Universitatea Wesleyan din Middletown, Connecticut, Yuri Kordonsky:

 În ultimul interviu spuneaţi că preferaţi textele clasice celor contemporane. Între timp, aţi lucrat spectacole cu texte contemporane. V-aţi schimbat opinia?

-Nu. Cînd vorbeam de texte clasice şi contemporane, mă refeream la posibilitatea unui text de a pune probleme importante, nu la o diferenţă temporală. Nu contează în ce an a fost scris textul. Spuneam atunci că există foarte puţine texte contemporane care sînt în stare să ridice probleme aşa cum o fac textele clasice. Mă refer la probleme metafizice, întrebări legate de istoria omenirii, poezie de calitate etc. Nu zic că acest tip de scriitură contemporană nu există, ci că e puţină. În ultimul an, textele pe care le-am montat în România sînt contemporane – Îngropaţi-mă pe după plintă de Pavel Sanaev şi Ultima zi a tinereţii după un roman de Tadeusz Konwicki. Ele fac parte din literatura aceea profundă care pune întrebări şi te face să te gîndeşti la ce înseamnă omul. Textele contemporane la care faceţi referire sînt romane pe care le-aţi dramatizat. Dramatizarea este varianta dificilă de a face un scenariu pentru scenă. Se spune că în orice dramatizare se pierde mult din substanţa textului.

pe vremea aceea 1 …

A doua, Marian Râlea, un om care susţine, pe bună dreptate, Eu pot, eu sunt magician”

“Nu cred că pot trai fără treatru. Cred că am furat foarte multe în meseria mea de la cei mici și am adus pe scenă. Și atunci când am fost față în față cu ei, am știut să le ofer ce știam eu cel mai bine. Nu pot să trăiesc fără această meserie. De câte ori am o problemă mă întorc la teatru unde îmi găsesc libertatea de a spune ce gândesc. Există acea dorință de a-mi continua jocul pentru că altfel nu mă făceam actor . Îmi place să cred că am moștenit ceva de la cei mici: plăcerea de a mă juca într-una”.

pe vremea aceea 2 …

4 thoughts on “(şi) „Teatrul e clipa care trece”

    • George Ţărnea (adus de la Lună Pătrată)

      O altă zi se va-ntâmpla mereu
      Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
      Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
      Cât de frumos e cerul şi de-nalt
      Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

  1. Am primit pe mail o oferta, de-a cumpara 2 DVD-uri cu teatrul radiofonic de odinioara si pana azi, peste 300 de piese, daca retin bine, cu titanii nostri, la 50 de lei, adica vreo 12 euro. Cred ca o sa comand, chiar daca ar putea fi o escrocherie. Merita riscul…
    Ma iarta pentru comentariul off-topic, prietene, insa mi-a venit acum in minte.
    Marian Ralea e unul din acei actori romani pe care, cand ii vad, exclam mereu, in gand: “pacat, mare pacat”…

Comments are closed.