N-am crezut că atât de repede mă vor reajunge cuvintele lui Hans (Jean) Arp. Au trecut doar câteva ore şi am aflat de la Daniel Octavian Bejan că sunt în România frumoasă din cei ce farmecă norii nu cu “cu un cântec de vioară cântat pe o tobă sau cu un cântec de tobă cântat pe o vioară” ci storcând tone de lămâi …
Citiţi şi înminunaţi, rogu-vă, Donează o limonadă !
Foarte frumoase cuvintele lui Bejan, imaginea asta compusa din antagonisme m-a dat gata, imi plec palaria virtuala pana-n pestera Polovragi.
Mai avem speranţe cu aşa “sculptori” …
Am citit pe nerăsuflate, mulţumesc pentru link. Aşa da!
Eu mulţumesc!
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 94) « Teo Negură
Greu de comentat….Şi eu îţi mulţumec pentru link.
Pingback: Colţul cu rock clasic – 5 « Colţu' cu muzică
Prietene, eşti dulce-acrişor. Ştiai?
Mai mult amar şi cu samar dar, cu “metafizicul pe dos”, se poate scrie şi dulce-acrişor …
Mulţumesc mult!
Tot respectul şi jos pălăria pentru asemenea oameni! BRAVO!