Prilejul vremii şi prilejuitorii

Când rămâne în perimetrul lui, domnul Andrei Pleşu e cuceritor şi strălucitor …
În Alt fel de vedete din Adevărul are o formulare de gândire pozitivă ce mi-a arătat că nu a stat să stea doar pe lângă Constantin Noica pre când acesta-şi grădinărea limba ţării sale:

<Arta de a asculta n-are nimic de a face cu placiditatea mentală. Şi Horia Patapievici, şi Cătălin Ştefănescu au ceva de spus. Sunt informaţi, cultivaţi, se pregătesc temeinic înainte de emisiune. Dar nu invită la masă pentru a-şi îndopa oaspeţii cu idiosincraziile proprii. Se complac în postura de „prilejuitori”. Reuşesc să-şi provoace interlocutorii, să-i pună în valoare, să creeze atmosfera prielnică a unei comunicări vii.>

Prilejuitor, ăsta da derivat regresiv, un exemplu de afix postpus bazei.
Cât să fug, încântat, la cronicari să găsesc morfemul independent …

* Iară voi astăzi staț încă şi fiţ fără de frică, Carii v-aţ prilejit pre-acici nu vă temeţ nemică (Dosoftei, Din alte scrieri)

* Zac. 2. Scrie Pliutarhŭ, vestitŭ istoricŭ, la Viiața lui Alexandru Machidon care au scris Alexandriia cea adevărată, nu basne, cum scrie o Alexandrie den grecie ori dintr-altă limbă scoasă pre limba ţărîi noastre, plină de basne și scornituri, el dzice că hărniciia împăraților și domnilor mai multŭ să înţelege din cuventele lor și sfaturi grăite de dînșii, care cum și păn încît au fostŭ, decît den războaie făcute de dînșii, că războaiele, avuţiia și prilejul vremii face mai de multe ori. Iară cuvîntul și sfat înțeleptŭ den singură hirea izvoréşte, pănă în cît ieste, precum dzice și înțelepciunea lui Solomon: „Иеъ оусть пракедиагш исходить разум”. „Den rostul direptului izbucnește înțelepciunea.” (Miron Costin, Letopiseţul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace)

* Multe lucruri spurcate și nedumnezeiești făcea Iancul vodă în domniia sa, că de răotățile lui toată ţara și boierii să oţărâia, că legea creștinească nu o iubiia, la avuție lacom și prădătoriu, țara cu dările o îngreuia și era om curvariu preste samă, că nu numai afară, ce nice de curtea sa nu să feriia, că jupânesile boierilor de la masa doamnii sale le scotea, di le făciia silă. Acéstea toate neputându suferi boierii, mai vârtos Movileștii, vlădica Gheorghie, Erimiia vornicul, carile mai apoi au fostu și domnu și frati-său Simion păharnicul, Balica hatmanul, s-au sfătuit pre taină ca să pribegească. Carii întăi ş-au făcut prileju cu voia lui, ca să margă să sfințească mănăstirea Suceviții și apoi cu toții au trecut la Țara Leșască, alții la turci, alții la munténi, alți printr-alte părți. (Grigore Ureche, Letopisețul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara)

Şi totuşi “multele lucruri spurcate și nedumnezeiești” ale Iancului Vodă parcă-mi amintesc de altcineva, nespus de actual, tot aşa oţărâind cu “răotăţile” lui toată țara dar nu şi boierii (autodeclaraţi) minţii …