Om bun!

Acum o jumătate de an aceasta era imaginea pe care o alesesem să dea personalitate blogului apărut, atunci, de câteva minute …

Şi scrisa lui Daniel Octavian Bejan, ce mi-e nepreţuită, ce mi-e nepreţuit, uite că “apropritarul” Vultureştiului “nu a mai putut da stavilă năvalei” nu lacrimilor (ca-n povestea cu părintele Dimitrie) ci gândurilor blânde de blagodarenie, dincolo de stereotipurile mulţumirilor, celor ce-au trecut pe aici!

7 thoughts on “Om bun!

    • “Om bun deschide-ne poarta
      Dă-ne o coajă şi nu ne goni” …

      Poarta şi coaja pâinii proaspăt scoasă din cuptor…

  1. Exact la acelaşi lucru mă gândisem şi eu, Shayna mi-a luat-o înainte…
    Nu cred că ar fi careva dintre noi care n-am avea măcar un strop de recunoştinţă pentru cineva anume.

    • Mi-am amintit de “Cinci pâini”, teribila poveste semnată de Ion Creangă …
      Mereu mi-a plăcut …
      “Călătorul străin, flămând cum era, nemaiaşteptând multă poftire, se aşază jos lângă cei doi, şi încep a mânca cu toţii pâne goală şi a be apă rece din fântână, căci altă udătură nu aveau. Şi mănâncă ei la un loc tustrei, şi mănâncă, până ce gătesc de mâncat toate cele cinci pâni, de parcă n-au mai fost.
      După ce-au mântuit de mâncat, călătorul străin scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni, zicând:
      — Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică mulţămită de la mine, pentru că mi-aţi dat demâncare la nevoie; veţi cinsti mai încolo câte un pahar de vin, sau veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă mulţămesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu vedeam lumea înaintea ochilor de flămând ce eram.”

    • “(…)să vă invidiez disponibilitatea de a CREDE ( Ionel Teodoreanu spunea despre cei care cred că sunt vecini de aripă cu îngerii)”…

  2. Pingback: Matinale – 3 « Colţu' cu muzică

Comments are closed.