“Totuşi ruşinea”

Bunul şi semnificativul (şi pentru mine) Teo Negură cu o “tâlcovnie” a cotidianului, elocventă şi grea de sensuri!
Mulţumesc, prietene, că-mi îngădui înaltul!

Din câte ştiu, nu există încă un studiu despre anatomia obrazului gros la români. E firesc,  mă tem că nu ne-ar ajunge un tom pentru asta…
Departe de mine să fiu apologetul timidităţii, pe care-o condamn ca fiind, în dese rânduri, dăunătoare, şi nici n-aş concepe o elegie a sfielii, deşi ea-mi aduce mult cu capul plecat şi descoperit, când se citeşte din Cărţi.
Şi alte popoare îşi au, cu prisosinţă, şi chiar cred în asta, propriii lor nesimţiţi, la fel cum fiecare crâng îşi are uscăturile lui. Doar că umbrele grele, răsărite indecent pe scoarţele de obraz mai pătate decât faţa de masă de la popotă, umbrele astea năclăite, vreau să zic, întunecă, înainte chiar să-ntrezăresc orizonturi, tocmai pădurea în care timpul încă mi-l mai foşnesc.
Şi-atunci m-apucă o ruşine din aceea cruntă, atavică, cu-n umed aciuat în colţ de ochi, ruşine pentru alţii, ce nu mai ştiu ca să se ruşineze, ruşine pentru mine, că zilnic mai găsesc câte-un motiv să mă în-ruşinez.

Tata, sărmanul, îmi spunea: bătrâne, degeaba-ţi umpli carul tău cu pâine, de pân’ acasă te-aşezi cu fundul fix pe ea”…

Advertisements

8 thoughts on ““Totuşi ruşinea”

  1. Ce idee grozavă despre “anatomia obrazului gros la români”… Un fel de a vorbi despre ceea ce pe româneşte se cheamă…”neam prost”! Tot mai des întâlnit în peisajul mioritic…
    Iar zicala din final se potriveşte la fix!
    Greu să mai adaugi ceva când s-a spus ceea ce era esenţial!

    • “Tot mai des” este varianta mai mult decât optimistă …
      Cât despre carul cu pâine nu am ce mai scrie.
      M-au cucerit, iremediabil şi ireversibil, vorbele astea!

  2. Va multumesc mult amandurora, sunteti printre acei cititori pentru care continui sa scriu…
    Asa e viata, uneori vine si-ti aseaza cate-o piatra sub talpi si realizezi ca un punct, un simplu punct ti-e noua temelie pentru acelasi vechi si indarjit ideal de a-ti fi, mereu, chiar tie insuti, firescul, bunul tau baston in preumblarile vetuste 🙂

  3. Mie nu-mi ramane decat sa citesc si sa iau aminte, fiindca sunt inca un gangurel ce invata, invata…invata..si nu am nimic rezonant cu Lenin…

    • Nici chiar aşa pentru că am văzut un erudit gângurind despre importanţa şi impactul lucrurilor mărunte …

Comments are closed.