Buna nebunie “în minte şi în inimă”

Nu de mult citisem şi înminunasem despre Muzeul Pietrei al poetului Lucian Avramescu peste care nu vrea să atârne “izmenele simbolurilor de partid”.
Ieri de la trăsătura (ne)norocosului Shogun (Niemand ist perfekt) am reajuns la Tribuna de Sibiu şi de plecat n-am mai vrut să plec. Bine am făcut şi (cu mult mai) bine am găsit o altă veste şi început de poveste a unui inimi şi a inimii unei poveşti. Altfel scris, Vilituri şi cotişoare sau povestea unui om cât un muzeu unde am reîntâlnit cuvinte vechi despre lucruri şi mai vechi: lădoiul, rochie de naşe, hurdoiul, desaga, cârpa de perete, blide, crestăul, lada de zestre, furca, crinta, război de ţesut, comorar, crintă, vilituri, şerpar, cioareci, cotişor de pupezar, cămăşi de noapte, blidare, paturi din lemn, icoane de tip lădiţă, blide, căni de lut agăţate în grindă, chindeauă ţesute, furci de tors, icoane vechi, opinci, fluiere, cruci de lemn de la 1855, păretar, chindeu …

<Voinţa şi puterea de muncă sunt de la Dumnezeu, restu` l-am făcut noi”  – aşa începe Ileana Morariu povestea Muzeului Pastoral din Jina. Vorbeşte cu modestie şi cu o mai mare dorinţă de a-ţi spune povestea fiecărui lucru pe care l-a aşezat în muzeu, decât să-ţi destăinuie cât de greu trebuie să-i fi fost să curăţe fiecare lucruşor şi să-l aşeze la locul lui. E mândră de cele şapte încăperi, de şopronul şi de şura în care Muzeul Pastoral funcţionează în prezent şi prin toate te conduce cu mare drag. Nici explicaţiile nu lipsesc, atât doar că ele nu au răceala unui muzeograf, ci pasiunea pe care femeia o aşază de cinci ani încoace în muzeul ei, în muzeul jinarilor. De ajutor a mai avut parte: şi din partea muzeografilor CNM ASTRA care au ajutat-o cu amenajarea expoziţiilor şi din partea autorităţilor comunale care i-au aprobat lemne gratis, dar munca cea multă au făcut-o  ea şi familia ei.>

Mergeţi, nu-i departe, la un click distanţă, de cetiţi despre începutul unui aproape sinaxar despre bătrânii sfinţi ai căror urmaşi ne întâmplăm, din când în gând, nedospiţi cumsecade, vorba celui mai trist vesel român, Caragiale, a fi.
Mergeţi să “să întâlniţi un om cât un muzeu”

Nu-i aşa (…) om bun, că ne-om învrednici să mergem, cumva, cândva, la Jina?

6 thoughts on “Buna nebunie “în minte şi în inimă”

  1. Mulţam fain! Mie articolul ăsta mi-o săpat. Văd,cu ochii minţii, toate lucrurile alea. Am copilărit la Tilişca (la 25 de kilometri mai la vale de Jina, spre Sălişte). Mi-or dat lacrimile…
    Banzai!

  2. Mă bucur că am adus bucurie. Mai mare premiu ca ăsta nici că-mi doream! Lacrimile de Shogun’ sunt cu mult peste aşteptările neaşteptate!

    • Mi-e dor de locurile alea. Tilişca e la 30 de kilometri de Sibiu, da’ merg acolo o dată pe an (cel mult de două ori), să-i aprind o lumînare străbunicii mele de Florii şi de yiua morţilor. Casa copilăriei mele nu mai este. Ai mei au fost nevoiţi s-o vîndă. Era de bîrnă, trebuia cheltuială mare s-o ţii în picioare, dacă stăteam pe acolo doar în vacanţele mele. Încă-s în stare să găsesc toate potecile, toate locurile… Sper să nu mor înainte să-mi fac o căsuţă de vacanţă acolo. Bani să fie, că loc se găseşte.
      Încă o dată MULŢAM FAIN!
      Raiul pe pămînt, pentru mine e Delta. Totuşi Tilişca e locul unde aş să mă sfîrşesc.
      Scuze, da’ am picat în butoiu’ cu melancolii 🙂
      Banzai!

      • Teoria americană a aerului rezidual (citeşte mergând pe link-ul către poetul Lucian Avramescu)!

  3. Eu sunt bucuresteanca, oraseanca get-beget…cu toate astea mi-a placut intotdeauna arta folclorica, fie ca e vorba de costumele nationale (pe care le-am purtat de multe ori in copilarie, la serbari scolare), de covoarele oltenesti, de ceramica multicolora (preferinta e ceramica de Hurez), de naframe, icoane pe sticla sau lemn, de stergare si multe, multe altele….
    Cand am plecat din Romania, acum 28 de ani, am luat cu mine multe lucrusoare care sa-mi aminteasca de glia romaneasca si de mesterii facatori de minuni.
    O asemenea postare ma poarta cu gandul la Vila cu Clopotei din Bucuresti, Muzeul Dr. Minovici – o superba colectie de obiecte de arta populara….de care ma intreb ce s-o fi ales (?!)
    Orice asemenea colectie trebuie sprijinita si popularizata! Palaria jos pentru asemenea munca de mare suflet!!!

Comments are closed.