“Paţientul rumân” şi întreabă-mă ca să te-ntreb

O întrebare grea de sensuri (în cheie elitistă, chiar sediţioasă):
Care-s bolile presei, ce-au crescut o dată cu ţara?
Şi-un răspuns, al lui Tudor Călin Zarojanu, care m-a lăsat, de ieri încoace, oftând pe-o margine de gând:

< Bună întrebare! Într-adevăr, cum ar putea să fie presa altfel decât ţara? Neseriozitatea, frivolitatea, setea de mizeria altora, neîncrederea în nimeni şi nimic, lipsa de repere, capacitatea de a inventa “personalităţi”, certitudinea că ne pricepem la absolut orice, incapacitatea de a spune “Nu ştiu”, mitomania, mania persecuţiei, teoria conspiraţiei, incompetenţa, slaba cunoaştere a limbii române, logica precară. >

Contextual corect identificatei capacităţi tâmpe de a inventa personalităţi, din căutările prin blogosferă, la domnul Vasile Gogea o altă întrebare tulburătoare şi la margine de revoltă lucidă:
Cum s-a luptat premierul cu tancurile la Cluj. Dar, cum ne vom lupta noi cu minciunile lui?

De aici am ajuns, şi mirare nu-i, la Nicoale Filimon Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala:
< — Domnule agent, ai pietate de mine, eu nu sînt liberal, o mai repet, nu sînt nici conspirator; singura mea culpă este că strig și eu libertate și egalitate, dar să n-am parte de tot ce voi cere la Dumnezeu, dacă am fost vreodată liberal sau dacă înţeleg la ce se obligă cineva cînd pronunţă aceste cuvinte.
Agentul poliției, uimit de poltroneria slujnicarului, zise în sine, mișcînd din cap: „Sîrmană Românie!… Iată oamenii cari au să te conducă la fericire!… Iată pretorianii tăi care o să-ți rumpă vestmintele și o să puie la sorț cămașa ta. La două lovituri de vargă, ei se leapădă de tine ca Petru de Crist și cu toate acestea, daca soarta m-ar fi pus în pozițiunea acestui mizerabil și pe dînsul într-a mea, desigur m-ar fi făcut să-mi dau sufletul în torturi.“
În momentele acestea fața agentului luase o espresiune teribilă, ochii i se întunecaseră, el nu știa ce deciziune să ia: dar după un moment de ezitațiune esclamă:
— La tortură! La tortură, mizerabilul!
Gendarmii luară cele două cărămizi și le puse în mijlocul camerei, alăturate una de alta, iar dupe aceea puseră pe pațient să șează cu picioarele pe dînsele, fără să se miște cît de puțin.
Agentul privi orologiul și ieși din cameră, ordonînd zbirilor să ție pe pațient în pozițiunea aceea, pînă va denunța pe conspiratori. >

Fruntea aplecată în faţa Măriei Sale Soldatul!

Bunul Flaviu a postat ieri pe contul lui de Facebook un munte de imagini preluat de la Istorie românească în imagini.
Din toate cele multe de-acolo eu m-am oprit, şi mult, şi mut, la “portret de soldat român în primul război mondial” …
E toată istoria noastră desculţă şi durută, ştiută şi neştiută în imaginea aceasta şi, îndeosebi, în ochii soldatului (“Unde am găsit fotografia, era scris sub ea ţăran român…şi atât….” lămureşte, amar, cel ce s-a învrednicit s-o smulgă din uitare) …
 


Dintr-o necăutată dar mai mult întâmplare decât căutare azi e (şi) ziua internaţională a poeziei …

Nichita Stănescu

Poetul şi soldatul

Poetul ca şi soldatul
nu are viaţă personală.
Viaţa lui personală este praf
şi pulbere.

El ridică în cleştii circonvoluţiunilor lui
sentimentele furnicii
şi le apropie, le apropie de ochi
până când le face una cu propriul său ochi.

El îşi pune urechia pe burta câinelui flămând
şi îi miroase cu nasul lui botul întredeschis
până când nasul lui şi botul câinelui
sunt totuna.

Pe căldurile groaznice
el îşi face vânt cu aripile păsărilor
pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare

Să nu-l credeţi pe poet când plânge
Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de lacrimi
El plânge cu lacrima lucrurilor.

Poetul e ca şi timpul
Mai repede sau mai încet
mai mincinos sau mai adevărat

Feriţii-vă să-i spuneţi ceva poetului
Mai ales feriţi-vă să-i spuneţi un lucru adevărat
Dar şi mai şi, feriţi-vă să-i spuneţi un lucru simţit
Imediat el o să spună că el l-a zis,
şi o să-l spună într-aşa fel încât şi voi
o să ziceţi că într-adevăr
el l-a zis

Dar mai ales vă conjur,
nu puneţi mâna pe poet!
Nu, nu puneţi niciodată mâna pe poet!

…Decât numai atunci când mâna voastră
este subţire ca raza
Şi numai aşa mâna voastră, ar putea
să treacă prin el

Altfel ea nu va trece prin el,
şi degetele voastre vor rămâne pe el,
şi tot el va fi acela care se va lăuda
că are mai multe degete decât voi.
Şi voi veţi fi obligaţi să spuneţi o da,
că într-adevăr el are mai multe degete…

Dar e mai bine, dacă-mi daţi crezare,
cel mai bine ar fi să nu puneţi
niciodată mâna pe poet.

…Şi nici nu merită să puneţi mâna pe el.
Poetul e ca şi soldatul
nu are viaţă personală.

(din volumul Belgradul în cinci prieteni, 1972)

“Ninge, mă, ninge!” (nu e ceea ce pare)

Un excelent material publicat în TRIBUNA, Poiana, satul unde miresele îşi pun terfele, rmare a unei documentări în cadrul proiectului “Cercetarea gastronomiei tradiţionale din judeţul Sibiu”, derulat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Pro­movarea Culturii Tradiţionale “Cindrelul–Junii” Sibiu.
Un fragment aduc din sat aici cât să aflaţi ceea ce aţi pierde dacă nu citiţi restul:

< (…) După fotograf, nuntaşii luau o pauză şi se împrăştiau fiecare pe la casa lui, nu pen­tru că nunta s–ar fi sfârşit înain­te să înceapă, ci ca „să se schimbe din haine româ­neşti în haine domneşti”. Ş–apoi se lăsa cu petrecere de seara până dimineaţa şi, printre jiene şi învârtite, se serveau supă de tăiţei de casă, friptură de găină cu sos de roşii, friptură de miel şi de viţel cu piure, sarmale cu varză şi carne afumată şi us­căţele învârtite în jurul acului, cum numai în Mărginime vezi; iar dimineaţa, că tot mai era loc de veselie – poienarii obişnuiau să îmbete un miel, să–i dea drumul prin sala de petrecere şi apoi să–l sacri­fice. Şi tot de miel mai e legat un obicei: „În momentul când aduceau mielul, începeau bărbaţii să strige: Ninge, mă, ninge!. Era semnalul că tre­buiau să fiarbă vinul, pe care îl aduceau în oale mari şi–l serveau din oală cu polo­nicu’”, povesteşte Maria Bodea. Dar să nu credeţi că pleca cineva de la nuntă, fără să dea cuvenita cinste, adunată fie în găleată, fie în săcăteu, adică în traista pe care mireasa o ţinea legată de mână.  (…) >

—-

Postare dedicată Danei Diaconu,  doamna blogosferei care ţine socoteala zilelor rămase până la Dragobete …

Vremurile şi oamenii de dincolo de iarnă

Bunul Rabbi cu-n titlu fenomenal Iarna de dincolo de vremuri, 38 de cuvinte, acestea:

< Îngăduiţi-mi să socotesc fotografia de mai jos drept fotografia anului. O minunăţie pentru care autorul, Marian Mocanu, merită toate laudele . Atât. Sursa fotografiei este blogul lui Marian- o să mai găsiţi acolo şi alte asemenea lucruri grozave.>

Şi o imagine înminunată! Aceasta (musai, ca de voie bună, click pentru mărire şi preamărire):

Aferim, Marian Mocanu!
Aferim, Rabbi!

Scoborâtoarea lui T. Putinescu (căţărarea în politichie)

Karina Knapek  de la Intact Images a reuşit să surprindă, peste umărul reporterilor,  pentru Jurnalul Naţional, o imagine reală şi secvenţială a unei Elene Udrea ce nu reuşeşte să-şi înfrâneze una din manifestările tupeului ei caracteristic,  cu unul din rictusurile reprezentative, amestec de  obrăznicie, înfumurare şi impertinenţă ce se manifestă atunci când îşi pierde, pentru scurt timp, controlul şi nu-şi mai stăpâneşte primitivismul mascat  …
Fecioara de fier forjat a Pardemocratlberal părerea, în succesurile ei, conform cărora  aroganţa creşte accentuat odată cu scăderea temperaturilor, despre cei din Piaţa Universităţii: avem toată compansiunea şi am încercat şi încercăm să îndreptăm lucrurile, să găsim soluţii şi, în primul rând, încercăm să fim extrem de deschişi  dar cum compasiunea nu e în trend, îndreptarea e o noţiune vagă şi extrem de deschisul e doar aplicarea unei indicaţii propagandistice, aceasta a fost treapta de unde nu a ezitat să tragă, fără somaţie, din nou, în cei de la PSD şi PNL, manifestând, prin penibile repetiţii, severele ei parmanezii portocalofile din punctul de vedere al mai mult decât profitabilului ei traseism personal. Nu am cum să omit genialul editorial semnat de Cristian Tudor Popescu, “Savanta şi amanta”: “Aceştia uită cum s-a căţărat în sistem fata din Buzău: mai întâi Cocoş şi PSD, apoi Stolojan şi PNL, apoi Băsescu şi PD-L.

Negativitatea soldului pozitiv

Cei de la Radio France International se întreabă, retoric au ba, Ce ne facem când o să fim 8 miliarde? într-o analiză decentă şi pertinentă …

Dar m-a durut citind:

<În fiecare zi – deci şi azi – apar pe lume circa 400 de mii de bebeluşi – adică doi pe secundă – mulţi în India sau în Africa, mai puţini în Europa – chiar dacă Franţa deţine o cifră a natalităţii demnă de invidiat de către demografi. În acelaşi răstimp, adică într-o zi, dispar, mor – de foame sau de altceva – “doar” 150 de mii de persoane, de unde deci soldul pozitiv>.

Dincolo de simplul calcul aritmetic sintagma “sold pozitiv” m-a întristat!
Las la o parte brutalitatea ce se întrevede sub aceste cuvinte dar pot observa, cu mare uşurinţă, că ele respectă limbajul neoficial al cancelariilor, şi nu a tuturor acestora ci a celor care se iluzionează şi contabilizează că ar conta …

“Suma de un leu, pe care o păstra sub o faţă de masă …”

România, 2011, trei ipostaze ale faptului cotidian, divers, ar fi posibil să fie apreciat şi aşa, banal în aparenţă, ascunzând, însă, mizeria, colosala scăpăciune a unei din ce în ce mai foste ţări:

O bătrână in varsta de 85 de ani din orasul Flămanzi (judeţl Botoşani) a fost tâlharită de un nepot de-al său, în vârstă de 20 de ani, care, în apropiere de miezul nopţii, a intrat în casa victimei dupa ce a forţat un geam.
“Sub presiunea ameninţărilor şi a loviturilor, i-a dat tânărului suma de un leu, pe care o păstra sub o faţă de masă, dupa care acesta a părăsit locul faptei.” Tânărul a fost reţinut pentru 29 de zile pentru tâlharie, în baza unui mandat emis de magistraţii Tribunalului Botoşani.

Un bărbat de 43 ani din Galaţi este cercetat de poliţişti după ce a furat laptopul antrenorului echipei de fotbal Oţelul Galaţi, Dorinel Munteanu, chiar înaintea meciului cu Astra Ploieşti, de vineri seara, transmite Agerpres, care citează o declaraţie a purtătorului de cuvânt al Inspectoratului Judetean de Poliţie Galati, comisar Cristina Tatulici. Cu banii obţinuţi după vânzarea laptopului, Nicolae Partenie şi-a cumparat bilet pentru a urmări meciul de fotbal dintre Oţelul Galati şi Astra Ploieşti (scor 1-1).

Directorul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), Silviu Bian, a fost reţinut sâmbătă de procurorii DNA, în urma unui flagrant, transmit televiziunile de ştiri. Bian ar fi fost arestat în timp ce primea 80.000 de lei de la angajatii agenţiei din Brasov.În plus, procurorii anticorupţie efectuează percheziţii la biroul lui Bian. Banii ar fi provenit de la mai multi angajaţi ai AJOFM Brasov ce erau ameninţaţi cu disponibilizarea. Ei ar fi strâns 80.000 de lei pentru a-i oferi şefului ANOFM în schimbul menţinerii în funcţii.