Într-un fel de ţară aflată, aproape integral, la discreţia necuantificabilă a fobiilor şi idiosincrasiilor personajului din imagine şi a multiplicatei sale camarile portocalofile cel puţin trei oameni îşi joacă, preţ de nici 200 de zile, viitorul alianţei lor, îndelung negată, şi, evitând cuvintele mari, viitorul nostru optând pentru o formulă de guvern, evident criticabilă, perfectibilă dar care par a fi selectată având la bază criterii care, indiferent de părerismul miortic, ne scapă, şi e firesc să fie aşa, deocamdată …
Nu am motive să-i suspectez ci doar temei să le ţin (implicit, să-mi ţin) pumnii strânşi, aşa încât să-mi las urme de unghii pe palme în speranţa că o spoială de normalitate într-o lume sub semnul aberativului este încă posibilă …
Vultureşti 
hă? ce să avem? nu, nu avem din alea, da încercaţi la magazinul de peste drum, poate au ei 😉
Poate …
Vreau sa cred ca s-a terminat. Vreau sa cred ca se poate altfel. Si tin si eu pumnii stransi.
Să nu se mai poată astfelul ce l-am parcurs şi-l mai parcurgem sub semnul portocalosferei …
Eu nu mai sper, sa dea Dumnezeu sa ma insel, insa zic asa, la prima vedere: Ioan Rus la interne? Sa fim seriosi! Cepoi la sanatate? Omul lui Basescu… Ministerul Energiei si iulian Iancu… ioc! Duduia de la invatamant e rector la universitatea unde e “presteaza” Udrea 😀 Si mai sunt.
Musai (ca de voie bună) un exerciţiu de optimism …
Urmele sângerii ale unghiilor înfipte în palme mă neliniştesc până la spaimă şi pe mine. Loc pentru mai rău e destul. Loc pentru mai bine mi-aş dori să descopere cei trei.
Poate, poate bate vântul cel bun peste deznădejdile noastre, cumulate şi cumulative …
“Speranţa este un prânz bun, dar o cină rea.” – Francis Bacon 🙂
Sărim peste cină, din gând în când …
Pingback: colţul cu rock clasic – 20 « Colţu' cu muzică
Pingback: colţul românesc – 20 « Colţu' cu muzică