Lumea văzută de-un rătăcitor

ein stück himmel

Aceste lumi conduse de aceşti psihopaţi

Ramona Tomescu publica acum câteva zile, în Ghimpele, un foarte interesant material sub titlul Test: Este şeful sau preşedintele tau un psihopat? IATĂ cum îţi dai seama  în care făcea referire la câteva concluzii aparent aberante ale psihologilor şi în special cu referire la doctorul Robert Hare, un psiholog canadian, co-autor al cărţii “Şerpi la costum: Când psihopaţii se apucă de treabă”.
E la finalul articolului un chestionar propus de psihologi, menit, în opinia autoarei, sa ne dumirească puţin dar cum toate pe lumea / lumile astea sunt pe dos mai mult m-a nedumerit decât lămurit.

< 1. Cei care te conduc au un sentiment de sine grandios, adesea lăudându-se cu realizările sale proprii? – Întotdeauna.
2. Persoanele în cauză mint adesea, falsificând rezultatele muncii lor şi asumându-şi merite care nu sunt proprii, arancând vina pe alţii? – Foarte des.
3. Au aventuri extraconjugale, adesea la locul de muncă? – Foarte des.
4. Par sa aibă în mod constant nevoie de stimulare, altfel se plictisesc? – Adesea.
5. Acceptă responsabilitatea pentru greşelile pe care le fac? – Niciodată.
6. Manifestă explozii dramatice şi surprinzătoare de emoţie? – Când consideră că este cazul să mimeze o emoţie.
7. Au probleme în a termina proiectele începute şi promise? Foarte des.
8. Au un dar înnăscut pentru relaţionare, dar transmit informaţii false? Întotdeauna.
9. Manifestă o lipsă a remuşcărilor sau regretelor pentru acţiunile prin care i-au rănit pe alţii? Foarte des.
10. Iau decizii impulsive, fără să se sfătuiască cu alţii sau fără să ia în calcul consecinţele? Întotdeauna. >

Eu, şi din păcate nu numai eu, cunosc un personaj care se potriveşte suspect de perfect şi, pe democratură de consecinţă, perfect de suspect cu acest chestionar dar e lunea portocalie şi cu excepţia odelor nu pot produce altceva.
Iar o odă, ţinându-mă pleşian şi de restul vârtos de nas, am comis de dimineaţă, să-mi ajungă câte zile oi mai avea repartizate …

Injoncţiunile homerice ale Epocii Traian Băsescu

Traian Băsescu, privit din perspectiva dialecticii originarului este strălucitul, unicul şi irepetabilul produs mental al profundei implicări hermeneutice şi exemplul ubicuu al învingerii dubitativei paramnezii mioritice pentru simpatizarea contrastelor, iubirii extremelor, afectate, iremediabil, de inautenticitate dar şi crispare, clasarea prezentului pe alternative fruste şi desăvârşite de paragina orchestrată luciferic unde orice loc boleşte metafizic şi se compromite în impotenţă intelectuală.
Conducătorul unui popor ce evident nu-l merită acesta este o erupţie, incredibilă şi benefică, de crize identitare, un joc de seducţii geniale, marcat de contaminare grandioasă ce nu ne confiscă opţiunile majore.
Profund afectat de primitivismul poporului său şeful statului este, însă, o celebrare a destinului ce promovează posibilitatea de construcţie consistentă a unei identităţi colective, un referent obligatoriu, ce ne va rămâne peste veacuri, al rostirii transfigurate de responsabilitate, vocaţie şi bun gust, trecând un capriciu invalid şi un rasfăţ deloc costisitor al istoriei produsului mental numit, îndeobşte, România dar care ar trebui considerat, fără doar şi fără poate, cu mai puţine scrupule academice sau convenţii profesorale  un interval mental cu larg potenţial soteriologic, o urzeala teandrică a Tradiţiei şi o remarcabilă ilustrare a ontologiei suprafeţei profunzimilor …

 —
Pe această temă, edulcorată cu pioşenii folcloristice şi tribulaţii imperios necesare, au mai scris, deocamdată:
Daniel Octavian Bejan, O zi portocalie
Gheorgehe Constantin, Omagiu Iubitului Conducător, Mare Reformator şi Machitor