Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?
Nichita Stănescu, Poem
—
Parfumul unui poem, cu mult mai detaliat la doamna Mirela Pete
Am fişierul acesta pe desktop de vreo două săptămâni …
Când nu ştiu cum să mă mai împart, ostenesc sau simt că tavanul e o destinaţie accesibilă, îl deschid.
Zâmbesc necondiţionat …
Rătăcind (cu uzina digitală) prin perimetrul interior al fermei formei firmei …
< Înţeleptul avea trei ucenici: Nicodim, Varlaam, Ioan. Odată vorbea cu un alt înţelept, care l-a întrebat:
–Ce crezi despre Nicodim?
–Chiar şi cele mai luminate minţi ar fi uimite de înţelepciunea lui…
–Dar Varlaam, ce virtuţi are?
–Vitejia şi curajul lui întrec pe cele ale eroilor neamului..
–Ce fel de om este Ioan?
–Hărnicia lui poate fi exemplu pentru oricine…
La auzul acestor vorbe, înţeleptul se miră:
–Dacă Nicodim este atât de înţelept, Varlaam atât de viteaz şi Ioan atât de harnic, oare ce mai pot ei învăţa de la tine, înţeleptule?
–Nicodim e înţelept, dar leneş, Varlaam este viteaz, dar nechibzuit, Ioan este harnic dar invidios. Nicodim nu ştie că înţelepciunea nu-l face fericit pe leneş, Varlaam nu bănuieşte că fără precauţie, curajul duce la pierzanie, iar lui Ioan, nici prin gând nu-i trece, că hărnicia nu face casă bună cu invidia. Până când vor înţelege acestea, eu voi fi dascălul lor, iar ei, învăţăceii mei.>
—-
De la Softpedia.
