Mmmm, eu nu sunt de acord cu astfe de gesturi. Ma rog, nu sunt de acord cu cei care stau doar bot-in-bot in metrou sau autobuz din statia in care s-au urcat si pana in statia incare au coborat.
Fotografia din metrou, excepţională, a surprins, sublim, manifestarea feminină, fără rezerve şi atitudinea specific masculină de, cum să scriu să nu supăr pe cineva, de deranj metafizic …
“E nerod cel ce își ceartă femeia în lume și smintit cel ce o alintă în fața altora. ” – din înțelepciunea populară.
A ți se desface o valiză în gară, e o bună lecție de viață. După aia îți mai pasă de puține lucruri !
Şi uite-aşa poveştile noastre se derulează în interiorul sau exteriorul unui tren, care îşi vede mai departe de drum, neţinând cont de prezenţa noastră! Putem să-l numim viaţă?
Cuvintele tac între săruturi şi graba spre acel moment răvăşeşte valizele cu care călătorim unul spre celălalt. Minunată alăturare de stări. Sărbători fericite, Doru!
Viata trece in zbor si pe un peron de gara!
Cit despre pupicii in public … eu am o parere, poate am citit-o pe undeva, ca cine isi saruta iubita/iubitul in public il/o imparte cu altiii.
O seara faina!
Alexandra Drăgoi
Alexander Fleming
Îndrăgostiții n-au nevoie de cuvinte,dar nici nu le pasă de nimic
!
Foarte bine fac !!!
Mi se pare mai mult decât corect …
Mmmm, eu nu sunt de acord cu astfe de gesturi. Ma rog, nu sunt de acord cu cei care stau doar bot-in-bot in metrou sau autobuz din statia in care s-au urcat si pana in statia incare au coborat.
Fotografia din metrou, excepţională, a surprins, sublim, manifestarea feminină, fără rezerve şi atitudinea specific masculină de, cum să scriu să nu supăr pe cineva, de deranj metafizic …
Dragostea, o pata de culoare in trenul vietii…
Îi dă, cel puţin, un inedit şi un surâs …
Reblogged this on Basil Wheel.
Momente din viata. Fiecare cu treaba lui; placuta in prima fotografie; jenanta in cea de a doua.
Ni se mai întâmplă, vrând-nevrând, şi să experimentăm penibilul …
Altfel n-am aprecia sublimul!
Eu sunt de acord cu Adriana. Fiecare cu treaba lui atata timp cat nu deranjezi pe nimeni.
Salutari si o zi minunata sa fie!
Şi eu!
“E nerod cel ce își ceartă femeia în lume și smintit cel ce o alintă în fața altora. ” – din înțelepciunea populară.
A ți se desface o valiză în gară, e o bună lecție de viață. După aia îți mai pasă de puține lucruri !
De la bunul Constantin Noica am aflat ce spunea Sfântul Augustin: “Iubeşte şi fă ce vrei” …
Vin cu emotie aici, deoarece stiu ca voi gasi fotografii artistice, care ma lasa fara cuvinte! Ceea ce au facut si cele de azi.
O zi plina de reusite!
Mai mult decât onorantă aprecierea …
Reciproca e, implicit, valabilă!
…fără cuvinte… ce-aş mai putea spune !?!
o zi minunată!
Mulţumesc! O zi înminunată!
Doua din multele povesti din metrou…
Două felioare de realitate …
Între “Hof!” şi “Ufff!”
sa fii indragostit si sa o arati….e atat de frumos
Subscriu cu entuziasm …
Şi uite-aşa poveştile noastre se derulează în interiorul sau exteriorul unui tren, care îşi vede mai departe de drum, neţinând cont de prezenţa noastră! Putem să-l numim viaţă?
Şi scenă şi viaţă …
Şi câte şi mai câte!
ea era amanta care alerga dupa baiat si si-a scapat valiza? sau prietena care alerga dupa iubit si iubitul a plecat cu amanta?
Nu am idee dar se pot construi fel de fel de poveşti …
Greu şi de afirmat şi de infirmat!
“Excesul de zel” poate zapaci uneori prea mult si se cam imprastie lucrurile…
Ca orice exces, nu?
Credeam ca numai la noi in Bucuresti e aglomeratie in metrou. Happy WW!
Un fel de Facebook subteran …
Doar că mult, mult mai vechi!
Pingback: miercurea…cu cîntec « Colţu' cu muzică
Pingback: Științele exact(e) adunate » Blog Archive » Miercurea fără cuvinte (32)
ipostaze artistice ale vietii reale
Reciproca, adaptând-o cât de cât, poate fi valabilă …
foarte bune fotografiile
Meritul meu se opreşte la găsirea lor …
Mulţumesc!
Două mici poveşti de viaţă normală. Naturaleţea este cuvântul.
Sunt superbe!
Singurul cuvânt …
Restul, doar glose!
Frumoase fotografii…si momentele “traite” !
>:D< Sarbatori fericite !
Mulţumesc, asemenea şi toate cele bune!
Ce se intampla inauntru si in afara metroului
Interiorizarea exteriorului şi exteriorizarea interiorului …
Cam gomoasă formularea dar e la primul impuls!
Pingback: O mie şi una de zile – 2 « Ioan Usca
Fotografiile alb-negru au intotdeauna un farmec deosebit. Momente de viata expresive si…fara cuvinte. Sarbatori fericite si un Mos darnic iti doresc!
Am a mulţumi şi de a ura, cel puţin la fel, către Covasna!
Cuvintele tac între săruturi şi graba spre acel moment răvăşeşte valizele cu care călătorim unul spre celălalt. Minunată alăturare de stări. Sărbători fericite, Doru!
Mulţumesc, asemenea!
da frumos realizate…si mai mult sunt foarte deacord cu astfel de gesturi oriunde!
…..zi faina…
Şi oricând, origând …
Frumoasă prima poza!
O seară excelentă!
SĂRBĂTORI FERICITE,DORU!
Mulţumesc mult, Elena!
Sărbători fericite ţie şi celor dragi ţie!
Super.
Mulţumesc!
Sunt frumoase şi bine realizate amândouă fotografiile în care fotograful a fost pe fază.
Momentul oportun …
initial am crezut ca e metroul din berlin..iubirea e aceeasi peste tot
Şi peste tot şi peste toate …
Viata trece in zbor si pe un peron de gara!
Cit despre pupicii in public … eu am o parere, poate am citit-o pe undeva, ca cine isi saruta iubita/iubitul in public il/o imparte cu altiii.
O seara faina!
Împarţi o stare, la urma urmei …
Se poate discuta mult şi pe această temă!
Mulţumesc!
Deosebita alegere!Îmi plac mult!
Seara placuta îti doresc!
Mă bucur!
Toate cele bune!
Imi place a doua. Asa se intampla cand supraincarci
Craciun Fericit, Doru!
Caz tipic, scrie-s-ar, de incidente din categoria “asta-mi mai lipsea”!
Mulţumesc!
Ce inseamna, sa fii pe faza si sa sa fotografiezi in orice conditii. Fotografii de exceptie !
Multumesc !
Un Craciun luminos !
O singură oportunitate ai la acest gen de imagini …
Mulţumesc, sărbători fericite!