Autoritarism patologic, facelifting şi de restul apocalipsă

Sunt, cel puţin aşa mă asigură, ritos, pe toate canalele media,  premierul secund, cetăţean european. În sminteala acestei iluzii citesc, aiurit şi cotropit de lehamite , relatările din presă şi blogosfera ţării mele europeane:

Se vede că dl Băsescu îşi neglijează tot mai des tratamentul medicamentos pentru paranoia autoritară de care suferă (Cristian Tudor Popescu); Orice partid, mai ales după o guvernare în condiţii de criză, are nevoie de un facelift. (Teodor Baconschi); Sunt multe ciudăţenii în construcţia şi activitatea Uniunii Naţionale pentru Progresul României. Cea mai şocantă este aceea că, deşi nu l-a votat nimeni, acest partid hotărăşte soarta ţării în Parlament şi Guvern (Mircea Kivu); PDL, nevoia de consecvenţă (Raluca Turcan); Dacă Monica Macovei nu este încă prim ministru este pentru că oameni ca Oltean – feseniştii, cum îi numea Cristian Preda - îi susură în ureche otrava că numai cu Apoşti, Solomoni, Pinalti sau Udrea&Falcă se câştigă alegerile. Culmea ipocriziei, cei care au injectat cancerul corupţiei în organismul partidului strigă pe la toate răscrucile că operaţia de extirpare ar putea ucide pacientul. (Cristian Câmpeanu); Corupţii lui Boc versus sistemul lui Iliescu. Diferenţe şi asemănări (Sabina Fati); Ţara partidelor-balama (Corina Drăgotescu); Refuzul de a accepta răul  (Octavian Ştireanu).

Sunt sigur că nu sunt singurul  care nu mai înţelege mare lucru din ceea ce se întâmplă prin partea asta de Europă traumatizată şi traumatizantă, aflată sub semnul, emblematic şi dihotomic, pe de o parte, a declaraţiei tâmpe aparţinând (cu acte în regulă) lui Ioan Oltean, secretarului general al portocalosferei despre fostul șef al ANOFM: N-am nici o legatură cu Bian. Eram prieteni!  iar pe de altă parte a halucinantului articol semnat, în oficios, de Silviu Sergiu, Nici dacă ar vrea, Băsescu nu poate stopa apocalipsa anticorupţiei …

Şi, gândindu-mă la Marin Sorescu, aş striga: “Opriţi România, că vreau, şi eu, să cobor!”