Deriva sfaturilor date amicalmente neghiob de Andrei Pleşu

Se poate citi, m-am întrebat, o excelentă analiză economică semnată de Lucian Davidescu  Bancherii și contribuabilii se bat pe o singură parașută şi să ajung să constat că Andrei Pleşu tinde, în inconfundabilul lui stil, la funcţia de preşedinte al încă neînfiinţatei Agenţii Naţionale pentru Identificarea Smintelilor?
Se poate, fără doar şi poate …
Plecând de la amara dar necesara constatare aparţinând lui Lucian Davidescu: <“Integrarea fiscală” este doar o vorbă goală, luată în serios pentru singurul motiv că a fost repetată de prea multe ori>.
Înlocuiesc, fără resentimente integrarea fiscală cu numele celui care are mai multe premii decât cărţi publicate şi rezultă: “Probitatea lui Andrei Pleşu este doar o vorbă goală, luată în serios pentru singurul motiv că a fost repetată de prea multe ori”.
Şi nu trebuie să detaliez prea mult.
Atacul abject al unui bugetofag de lux, publicat în Dilema Veche şi intitulat O sminteală, la adresa lui Mihai Gîdea e descalificant pentru pretenţiile intelectuale (multe dintre ele sub efectul repetiţiei şi expunerii mediatice exagerate) ale moralistului naţional.
Nu o să mă las prada tentaţiei de-a demonstra abominabilul din spatele meşteşugitelor cuvinte pleşiene dar o să reamintesc că sunt mulţi oameni care au decenţa să îmbătrânească frumos.
Domnul Andrei Pleşu preocupat de idiosincrasiile sale nu are, măcar “pe lăturiş”, acces la această bună cuviinţă sau, cum scriu bătrânii şi mai bâtrâni, nu are cădenie şi nici nu are cum datorită unei  penibil camuflate şi incomode infatuări!